Lecție de omenie primită de la doi țigani

Lecție de omenie primită de la doi țigani

Se prea poate să fi avut norocul să fi dat peste cei mai de treabă țigani de prin părțile astea. Ori, o fi fost vreo impresie eronată de-a mea, și există mult mai mulți oameni cu bunătate în suflet, decât am avut eu impresia până acum.

Se întâmpla la începutul săptămânii acesteia prin zonele îndepărtate ale Cetanului. M-am deplasat la un eveniment, însă drumul absolut execrabil până acolo, mi-a nenorocit-o pe Ciuci a mea.

Decopertările făcute, spun oamenii, în urmă cu mai bine de două săptămâni au lăsat cratere adânci în carosabil, iar iluminatul public practic inexistent în unele zone fac ca șoferii să nu vadă dinainte ce-i așteaptă, capcanele din asfalt.

Am făcut pană de cauciuc, și asta n-ar fi fost o problemă dacă n-aș fi avut și roata de rezervă moale.

În timp ce mă pregăteam să plec de la eveniment, am observat că Ciuci a mea se scutură din toate piulițele, așa că am tras pe dreapta. Roata din față dreapta era deja pe jantă.

Între timp, doi colegi ”jurnaliști” trec ca vântul pe lângă mine și rânjesc cu toată gura de pățania mea.

Mă dau jos din mașină se evaluez problema, când se apropie de mine un tânăr: ”Lasă doamnă că o dau io jos minten. Nu te mai murdări tu că mă descurc io.

Mă ajută să dau roata jos, pregătește rezerva, dar vede că nici aceasta nu este umflată. Un alt bărbat, care stătea chiar în casa de lângă, vine să dea și el o mână de ajutor.

Cel tânăr încearcă să umfle rezerva ”poate ține până în Vad măcar”. Cum pompa mea dă și ea rateuri, țiganul se duce acasă și aduce o pompă de-a lui, vai mama ei. Unul dă la pompă până transpiră, celălalt ține de furtun pe unde era spart. Apoi locurile se schimbă și tot așa, după cum obosea fiecare.

Văzând că nu-i cale să umflăm rezerva, iar primul cauciuc fiind și el tăiat, decid să sun un prieten, să-mi aducă o roată.

Încercând să le mulțumesc celor doi oameni din Cetan pentru munca depusă, le întind niște bani, dar mă refuză categoric: ”Nu-mi trebe doamnă banii tăi. Lasă-i acolo și bagă-ți benzină sau ce-ți trebe. Crezi că pentru bani te-am ajutat? Doar oameni suntem toți. Cum era să te lăsăm aci în mijlocul drumului în toiul nopții? Să te atace cineva?

Chiar, nu mă gândisem. Era chiar miezul nopții și eu eram singură, la mama naibii, într-un capăt de Cetan. La un moment dat chiar mă apucase teama, cu doi bărbați necunoscuți lângă mine, mai colorați de felul lor și murdari din cap până-n picioare.

Dar ai venit singură aci? Colegii tăi s-au dus?”, mă întreabă cel mai în vârstă. Mă fac că nu-l aud și schimb repede vorba.

Și uite așa, stăm de povești încă vreo jumătate de oră, până să vină un prieten să-mi aducă o roată de rezervă, timp în care cei doi bărbați îmi povestesc vrute și nevrute.

De câteva ori, i-am îndemnat să meargă liniștiți acasă, că mă descurc eu și singură, dar n-au vrut: ”Cum să te lăsăm singură? Să pățăști ceva? Dacă te atacă vreun țâgan de p-aci? C-aci sunt mulți oameni răi.

Așa o fi, mi-am zis în gândul meu. Doar că nu e cazul celor de față. Care mi-au demonstrat că indiferent de statutul social, de greutățile vieții și de condiția lor extrem de sărăcăcioasă, știu să fie oameni cu cei aflați în necaz, chiar dacă nu-i cunosc.

Nu același lucru se poate spune despre alții, însă, care preferă să rânjească tâmp văzându-i pe alții cum se chinuie. Sunt tot aceiași care în urmă cu câțiva ani, la un eveniment la Sântioana, s-au închis într-o mașină, au blocat ușile de frică să nu fie bătuți, și au lăsat în calea pumnilor și a bătăii o colegă jurnalistă: să o încaseze ea, că ei sunt prea ”jmecheri”. Halal!

 

Despre autor

Administrator Someșeanul.ro. Email: someseanul@yahoo.ro.

Related posts

  • Alex Prunean

    Cei doi colegi de care zici ca au trecut „ranjind” pe langa tine, si a caror numere de telefon le-ai blocat, neputand sa te sune sa afle ce ai patit cand au vazut ca nu mai sosesti la Ambulanta pentru interviu, s-au intors in Cetan cu o sticla de benzina dupa aceea, crezand ca ai ramas fara benzina, dar intre timp ti-ai fost rezolvata problema. Ne-am intalnit la iesirea din Cetan cand deja te intorceai la Dej…nu poti sa zici ca nu ne-ai vazut cand am intors si am mers in urma ta! Alex Prunean

  • Daniel

    Trebuie cat mai des popularizate fapte de omenie, pentru ca sunt mai multe.

  • si totusi…

    Daca erati intr-adevar domni, ati fi oprit chiar cand ati ajuns in dreptul ei pentru a vedea care e problema. Nu sa va intoarceti dupa nu stiu cat timp cu sticla de benzina. Cred ca Alex si Irina tin mult unul la altul, de aceea se tot inteapa prin articole unii pe altii. Inca nu s-au maturizat complet si asta e modul de a-si exprima sentimentele (cel putin in public).